Blog

Acasa // blog

„Fii cuminte” si „Nu ai voie”


Data: 08.06.2014

Si ca sa fiu si mai exacta am un bebe de 3 luni care imi ocupa toata viata si care imi ofera aceasta experienta, minunata de altfel.

In ultima perioada imi petrec mult timp in parc alaturi de minunea mea de bebe. Sunt o mamica singuratica si nu imi place sa intru in cercul mamicilor vaicaroase – le spun eu, care in permanenta au o nemultumire legata de bebeii lor sau care palavragesc doar despre experienta nasterii, bolile copilului si cat de greu este sa cresti copii. Deci prefer sa nu le aud, eu fiind o personalitate extrem de pozitiva si optimista. Asa ca, in parc activitatile mele principale sunt: vorbit cu bebe, adica singura cum spune lumea  (uite-o pe nebuna care vorbeste singura :)), vorbit la telefon cu cei dragi si citit carti sau de pe tableta. Si cand vreau sa iau o pauza de la toate acestea, destul de rar de altfel,  urmaresc si studiez oamenii din jur, pe langa care trec. Astfel am observat ca cele mai utilizate expresii ale parintilor sau bunicilor aflati in parc sunt „fii cuminte” si „nu ai voie acolo”. Dar sa le luam pe rand.

„Fii cuminte!”

Incerc sa ma pun in situatia unui copil, cu toate ca este destul de dificil. Si ma intreb asa, dar oare ce inseamna „sa fii cuminte”?

Ce intelege copilul din acest “cuminte”?

Pentru fiecare copil poate sa fie diferit sensul expresiei: “Sa nu fac prostii”, “S-o ascult pe mama sau pe bunica”, iar in conceptia adultului ca trebuie sa stea lipit de bunic sau parinte, ca nu trebuie sa iasa din cuvantul sau si nu carecumva sa se joace cu alti copii. Si personalitatea copilului unde este, cum se poate dezvolta? Pai la asa adulti asa copii vom avea, fara personalitate si manipulati, ca doar asa s-a invatat poporul acesta, sa raspunda ordinelor si sa fie condus.

In ceea ce priveste parintii, acestia se impart in doua categorii din punctul de vedere al expresiei „fii cuminte” cei care se refera la comportamentele dorite ale copilului (sa se joace frumos, sa fie linistit, etc.) si cei care se refera la comportamentele interzise acestuia (sa nu alerge, sa nu ceara jucarii altor copii, etc.).
Dar sa ne intoarcem la copil, pentru ca el este subiectul articolului si cumintenia lui.

In conceptia mea „cuminte” provine din cele doua cuvinte cu+minte si inseamna in primul rand sa asculte de parinti, sa fie prudent si intelept.
Am cautat aceasta expresie si in DEX, din curiozitatea de a afla care este definitia cuvantului. Cuminte – 1. Cu purtari bune; asezat, linistit. 2. Cu judecata; destept, intelept, prevazator, prudent.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cu alte cuvinte, daca va doriti sa fie copilul cuminte, este necesar si sa-i explicati ce inseamna cuminte, cel putin ce va doriti de la el. Comunicati copilului sensul expresiei sau ce se doreste de la el, pentru ca ei nu reusesc sa faca diferenta intre actiunile care dauneaza lor sau celorlalti si ceea ce isi doreste el sau parintele. Atunci cand se ofera o explicatie, psihologic vorbind sunt mai mari sansele de a obtine starea dorita – de a fi cuminte, in cazul nostru, copilul trebuie sa stie exact ce inseamna pentru parinte „sa fie cuminte”.
Deci lasati oameni buni copiii sa se dezvolte armonios si liber prin joaca si explorare, sa se catere pe orice, sa se joace in nisip si noroi si in mod special sa se joace si sa socializeze cu alti copii. Stiu ca va este greu sa vedeti cum se balaceste copilul in noroi si va doare sufletul ca se murdaresc hainutele cumparate de la H&M si va ganditi ca iar trebuie sa spalati hainutele dupa doar o purtare, insa va indemn sa puneti in balanta ce este mai important pentru copil si nu pentru dvs.: curatenia fizica sau cea mentala si personalitatea copilului?
Consider ca atata timp cat copilul nu se raneste si nu sufera in urma actiunilor sale de joaca, totul este permis.

In cazul in care se pun in permanenta bariere si oprelisti, personalitatea copilului se inhiba, ei devin inchisi in ei, introvertiti si prefera sa nu mai actioneze in nici un fel: decat sa gresesc si sa o supar pe bunica, mai bine nu mai fac nimic. De aici pana la personalitatea afectata a copilului nu a fost decat un pas: „fii cuminte – ti-am zis sa fii cuminte, vezi ce ai patit?” si astfel a fost facut responsabil copilul de tot ce s-a intamplat (eventual putin noroi pe haine), iar in acest mod, din punct de vedere emotional, copilul are de suferit.

Si inca un aspect important, copilul necesita supraveghere permanenta, nu sa stam de vorba cu mamicile in parc si caini vagabonzi sa linga piciorusele copilului aflat in carucior, asa cum am vazut de curand.

Asadar, este important sa stiti ce ii cereti copilului si ce ii interziceti, atunci cand ii spuneti „Fii cuminte!” si sa-i comunicati si lui, pentru ca aceste aspecte nu sunt intelese de la sine de copil, asa cum ne dorim noi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Nu ai voie!”

O alta sintagma mult intalnita este expresia care incepe cu un mare NU – “nu ai voie” nu ai voie sa te duci acolo, nu ai voie sa te urci in leagan, nu ai voie sa … Si uite asa copilul se trezeste la adolescenta si maturitate cu frustrari si limitari, cu ideea ca nu este bun de nimic, ca nu are voie sa iasa din standardele societatii, deci lipsit de personalitate.

Un aspect important pe care-l cunosc din conceptul legii atractiei, este necesar sa utilizam doar expresii pozitive si nu pe cele negative, in ideea de a atrage ceea ce gandim si afirmam. Deci,  sa spunem „ai voie sa te joci cu jucariile” in locul expresiei „nu ai voie sa te urci in leagan”.

In plus, este necesar sa justificam copilului afirmatiile noastre, daca este absolut necesar sa le utilizam, in mod special pe cele negative: nu este bine sa te urci in leagan pentru ca acesta nu este corect asigurat si exista posibilitatea sa se rupa cu tine. Si nu asa cum aud de cele mai multe ori: „nu te urca acolo, nu vezi ca e rupt?” Nu, nu vede copilul, pentru ca el nu s-a nascut cu Politehnica absolvita sa stie ca un rulment este sau nu corect angrenat intr-un ansamblu.  El este copil si este atras de tot ce este in miscare si interesant si vrea si el sa se joace.
Deci sunt expresii pe care le mostenim, le preluam si nu le gandim, ba mai mult le implantam in creierul copiilor.

Asa ca va indemn dragi parinti sa va lasati copiii sa nu fie cuminti si sa le permiteti orice este in limita normalului si care nu le genereaza rani fizice sau mentale, lasati copiii sa se joace cu alti copii, pentru ca doar asa se integreaza corect in comunitate si isi formeaza o personalitate frumoasa si armonioasa.

Articol scris de Florentina Lungu